Incubarea ouălor de găină: Informații vitale pentru pui sănătoși
Incubarea ouălor constă în obținerea de pui în mod artificial, prin crearea tuturor condițiilor de care acestea ar beneficia dacă ar fi fost puse sub cloșcă.
Deși mulți ar fi înclinați să creadă că procedura a apărut în epoca modernă, primele procese de incubație datează din Antichitate.
Pe atunci, chinezii și egiptenii foloseau butoaie cu gunoi de grajd sau cuptoare de pâine pe post de incubatoare; tehnologiile utilizate în prezent au început să fie dezvoltate abia la sfârșitul secolului XIX.
În prezent, incubatoarele sunt folosite în egală măsură în fermele avicole, dar și în gospodării, însă este necesară respectarea unor condiții stricte pentru a avea rezultatele dorite.
Alegerea ouălor
În primul rând, ouăle trebuie să fie fertile, iar în acest sens trebuie formate familiile de păsări.
De regulă, proporția trebuie să fie de un cocoș la 8-10 găini, iar în cazul raselor ușoare, aceasta poate fi de un cocoș la 12-16 găini.
Păsările trebuie să fie sănătoase și vaccinate, astfel încât și puii să fie protejați de boli în primele zile de viață.
Ouăle recoltate trebuie să fie cât mai proaspete, să aibă coaja tare și netedă și să nu prezinte fisuri. De asemenea, ouăle se vor colecta de la o singură sursă, pentru că astfel scade riscul de contaminare, implicit de compromitere definitivă a întregii serii.
Dezinfectarea incubatorului
Tot pentru evitarea contaminării, incubatorul trebuie curățat și dezinfectat, astfel încât să se asigure un mediu perfect steril pe parcursul întregului proces.
Se vor elimina toate reziduurile rămase de la seria anterioară, după care incubatorul se dezinfectează folosind un amestec de formaldehidă în concentrație de 40% și permanganat de potasiu.
Pentru fiecare metru cub de incubator se vor folosi 50 de mililitri de formaldehidă și 35 de grame de permanganat de potasiu.
Substanțele se amestecă, iar soluția se pune într-o tavă cât mai întinsă, care se introduce în incubator.
Acesta se închide și se încălzește la 38 de grade C, iar tava se ține în interior 40 de minute. Vaporii soluției vor dezinfecta astfel spațiul, iar ouăle pot fi puse la incubat.
Controlul temperaturii
Din acest punct de vedere, trebuie avută în vedere atât temperatura din incubator, cât și cea din încăperea în care acesta este amplasat.
În mod natural, temperatura asigurată de o cloșcă este cuprinsă între 37,5 și 37,9 grade Celsius, iar aceleași valori trebuie să existe și în incubator.
Un dispozitiv cu termostat permite cel mai bine controlul temperaturii, care, în primele 10 zile, trebuie să fie apropiate de valoarea maximă.
Aceasta se va scădea treptat în zilele următoare, fără a coborî sub pragul de 37,5 grade C.
La fel de importantă este și temperatura încăperii, care trebuie să fie între 20 și 24 de grade Celsius iarna, iar vara să fie cu trei grade mai mică decât temperatura de afară.
Menținerea umidității
Și în acest caz, umiditatea din incubator și cea din încăpere sunt importante în egală măsură, fapt pentru care acești indicatori trebuie monitorizați permanent.
La interiorul incubatorului, umiditatea trebuie menținută în jurul nivelului de 60% crescând ușor pe măsură ce se apropie momentul eclozării.
În perioada respectivă, nivelul umidității în incubator trebuie să fie de 65-75%. În ceea ce privește umiditatea în spațiul care găzduiește incubatorul, aceasta trebuie menținută în jurul valorii de 60%.
Atât umiditatea cât și temperatura pot fi mai ușor monitorizate cu ajutorul unui singur dispozitiv numit termometru higrometru.
Asigurarea ventilației
Pentru ca întregul proces să fie dus la bun sfârșit, ouăle puse la incubat au nevoie și de o cantitate optimă de oxigen.
Totodată căldura și umiditatea de care am amintit trebuie să fie distribuite în mod egal și uniform, astfel că se impune și existența unui sistem de ventilație.
Aerul încălzit și umidificat trebuie să aibă o concentrație de oxigen de 21%, iar procentul de dioxid de carbon nu trebuie să depășească 0,4%.
Acesta trebuie să circule permanent în interiorul incubatorului, cu o viteză de până la 1,8 metri pe secundă. Pentru asigurarea ventilației optime și controlul fluxului de aer, este indicat ca incubatorul să fie dotat cu un ventilator.
Repoziționarea ouălor
Am precizat în paragraful anterior că umiditatea și căldura trebuie să fie distribuite în mod egal și uniform, însă ventilația nu este suficientă în acest scop.
În interiorul incubatorului, ouăle sunt așezate în cofraje sau sertare și este firesc ca partea superioară să fie mai bine expusă curentului de aer cald și umidificat.
Astfel, apar diferențe de temperatură între zona superioară, cea mediană și cea inferioară, iar în aceste condiții nu mai putem vorbi despre uniformitate. De aceea, este necesar ca poziția ouălor în incubator să fie schimbată periodic, încă din primele zile.
Ouăle se vor întoarce, iar dacă acestea sunt așezate în mai multe sertare, acestea vor fi mutate atât pe verticală cât și pe orizontală.
Procedura se face zilnic și se întrerupe cu trei zile înainte de eclozare, când puiul își fixează poziția pentru a sparge oul cu ciocul. La momentul respectiv, toate ouăle trebuie să fie așezate cu vârful în sus, întrucât aceasta este poziția normală pentru eclozare.
Imediat după ce au ieșit din ou, puii trebuie mutați într-un adăpost special amenajat dinainte. Aici vor fi ținuți o lună și jumătate, după care pot fi scoși afară, pentru a fi mutați în cotețul de păsări.
Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/gagic%c4%83-eclozat-pui-puf-pufos-2232987/
